Istoria sabiei japoneze

Istoria sabiei japoneze

In secolul VI, legendarul Imparat Jimmu, fondatorul imperiului Japonez, stapânea aproape in întregime Japonia. In acelasi timp japonezii invatau arta fauririi sabiilor de la fierarii chinezi. Primele sabii japoneze realizate identic ca cele chineze erau drepte, cu una sau doua muchii ascutite.

Unul dintre cele mai vechi stiluri de kenjutsu dateaza din perioada Kofun (secolele III-IV) si se numea Kashima no Tachi dupa numele creatorului Kashima Shrine. In perioada Heian (intre secolele VIII si XI), tehnica de fabricare a sabiilor s-a dezvoltat continuu împrumutând secrete si metode din Rusia si tinuturile de nord ale Japoniei - Hokkaido (tinuturi ocupate de etnia „Ainu”). Ainu foloseau a sabie denumita Warabite-tou, sabie ce a influentat foarte mult katana. Potrivit legendei, katana a fost creata de un fierar numit Amakuni in anul 700, odata cu tehnica de purificare a otelului prin împaturire. In timp, cu alte modificari suferite, katana a devenit o sabie ascutita pe o singura parte si conceputa mai bine pentru procesul de taiere.

Din secolul XII, pentru o lunga perioada de timp, Japonia a fost cuprinsa de razboiul civil. Timp de cinci secole Japonia a intrat intr-o perioada de „ani negri”, marcati de lungi si brutale razboaie. In timpul razboiului Onin (1467-1477) a fost perfectionata si armura purtata de razboinici.